Întrebări frecvente

Tratamentul de albire măreşte sensibilitatea dinţilor?

Sensibilitatea dentară reprezintă o reacţie secundară relativ comună a tratamentului de albire. Dacă se instalează, acesta este un efect trecător şi va dispărea după finalizarea tratamentului de albire. Totuşi, pentru un confort suplimentar, folosiţi produse ce conţin agenţi desensibilizatori PF (nitrat de potasiu şi fluor), cum ar fi produsele Opalescence. Cercetările au arătat că „nitratul de potasiu are un comportament identic cu cel al peroxidului de hidrogen în penetrarea smalţului şi a dentinei, ajungând la nivelul pulpei dintelui. Fluorul se comportă în primul rând ca un obturator tubular, blocând orificiile şi încetinind scurgerea lichidului care provoacă sensibilitatea. Nitratul de potasiu se comportă mai degrabă ca un analgezic sau anestezic, împiedicând repolarizarea nervului după ce acesta s-a depolarizat în cadrul ciclului de manifestare a durerilor.

Va afecta tratamentul de albire rezistenţa lucrărilor dentare?

Deşi agenţii de albire eliberează o cantitate semnificativă de oxigen la nivelul danturii, lucrările dentare existente nu vor fi slăbite. Dacă tratamentul de albire este aplicat înaintea efectuării unor lucrări, se recomandă efectuarea acestora după o perioadă de 7-10 zile. Concentraţia ridicată de oxigen de la nivelul danturii ar putea afecta în mod semnificativ polimerizarea răşinii.

Cum previn apariţia petelor sub cimentul provizoriu hidrofob?

Cel mai bine este să se aplice cimenturi hidrofile de sigilare (de exemplu UltraTemp), întrucât cimenturile nesigilante permit salivei şi bacteriilor să migreze între zona de preparare şi lucrarea provizorie. Cheagul cu conţinut de fier din ţesutul lezat este o sursă de fier. Acesta reacţionează cu hidrogenul sulfurat (gazul ouălelor stricate, H2S) produs de bacteriile anaerobe în acest mediu septic. Reacţia conduce la formarea sulfurii ferice, care reprezintă de fapt pata nevinovată, dar foarte deranjantă. Acest tip de pată poate să apară, deşi mai puţin intensă, şi datorită fierului natural din sânge. În plus, obturaţiile temporare nesigilante sunt oricum problematice deoarece saliva şi/sau bacteriile îndepărtează într-o săptămână stratul detritus remanent şi astfel bacteriile pătrund în canalicule.
Pentru a preveni astfel de situaţii, fie se foloseşte un ciment antimicrobian pentru lucrări temporare care împiedică dezvoltarea bacteriilor, fie – cea mai buna soluţie – se utilizează un ciment sigilant de bună calitate pentru lucrări temporare, cum ar fi cimentul UltraTemp fără eugenol de la Ultradent, hidrofil, policarboxilat, pastă-pe-pastă.
Trebuie ştiut că pete asemănătoare pot apărea chiar şi la restaurările definitive directe sau indirecte, dacă prepararea a fost contaminată anterior cimentării. În acest caz, se freacă şi/sau demineralizează, în funcţie de necesităţi, înainte de aplicarea agentului de adeziune pentru dentină. Ca pastă abrazivă, recomandăm Consepsis Scrub aplicat cu ICB Brush.